Descrierea istorică a raionului

Teritoriul raionului Ocniţa are o istorie milenară, primele aşezări umane, atestate de către arheologi la Naslavcea , datează încă din preistorie, epoca paleoliticului. În mileniul IV-III î.e.n. pe aceste teritorii au locuit comunităţi umane cu o cultură avansată numită de cercetători Cucuteni-Tripolie, urmele căreia au fost depistate la Mereşeuca , punctul Cetăţuia. Mai tîrziu aceste locuri au fost populate de triburile tracilor de nord ale carpilor, care, în urma războaielor daco-romane, reuşesc sa-şi menţină independenţa, nefiind incluşi în provincia romană Dacia.

În urma creării primelor formaţiuni statale şi a consolidării lor, teritoriul actualului raion Ocniţa, va fi parte componentă a Statului medieval Ţara Moldovei. Aflată la interferenţa intereselor statelor vecine, Moldova deseori va deveni „teatrul de război” în evul mediu. Cea mai vestită confruntare militară în aceste locuri, rămîne a fi cea de la Lipnic , unde Marele Voievod Ştefan cel Mare, la 20 august 1470 a zdrobit armata tătară.

Monumentul „Clopotul Memoriei” ridicat în cinstea comemorării a 500 ani de la trecerea în nefiinţă a lui Ştefan cel Mare în s. Lipnic

Din mai 1812, ca consecinţă a războaielor ruso-turce, pămînturile ocniţene vor fi incorporate Imperiului Rus. Istoria ţinutului este legată, mai întîi de toate, de oraşul Ocniţa. El a luat naştere odată cu construcţia nodului de cale ferată Ocniţa- Noua Suliţă-Moghiliov-Podolsk, începută în 1893. În anul 1903 a fost construită staţia de cale ferată Ocniţa. Istoricul Zamfir Arbore scria, că în 1904 în Ocniţa erau 487 case, 3240 locuitori, o biserică, o şcoală cu două clase, zemstvă. După 1918 în oraşul Ocniţa exista o cooperativă agricolă, o măcelărie, o şcoală primară şi una medie, o sinagogă, poştă, telegraf, primărie, 6 ospătării.

În perioada interbelică 1918-1940 gara Ocniţa era parte componentă a plasei Otaci, comuna Lipnic. Între 1941-1944 în plasa Climăuţi, comuna Lipnic. Gara Lipnic, ce se află la 1 km de Ocniţa, conform unor date, în 1939- 1940 a şi dat o nouă denumire Ocniţei - Gara Lipnic.

În iunie 1940 teritoriul Basrabiei şi inclusiv al volostei Ocniţa este alipit la URSS. Prin decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al RSSM de la 11 noiembrie 1940 pe teritoriul Moldovei se crează raioanele şi proaspătul raion Ocniţa întră în componenţa judeţului Bălţi, RSSM. Această dată este considerată ziua de naştere a raionului Ocniţa.Însă pe calea dezvoltării sale noua unitate administrativă a făcut doar primii paşi.

Odată cu începutul Marelui Război pentru apărarea Patriei, la 22 iunie 1941 şi ocuparea teritoriului raionului, Comitetul Executiv al Sovietului Raional Ocniţa şi-a încetat activitatea, dar nu şi lupta pentru existenţă.În timpul războiului pe teritoriul raionului a activat detaşamentul de partizani „Moldova Sovietică”. Mulţi originari din aceste locuri s-au proslăvit în luptele războiului doi mondial. Unul din ei este eroul URSS Dimitrie Călăraşi, comandantul unui regiment de aviaţie, participant la luptele din Stalingrad, Rostov, Crimeea, Caucaz. Populaţia raionului ajuta frontul cu muncă din zori în noapte. S-a păstrat o telegramă din partea Preşedintelui Comisarilor Norodnici din URSS I. Stalin:”Transmit salutări şi mulţămiri oamenilor muncii din satul Corestăuţi, care au adunat 162 mii ruble pentru crearea coloanei de tancuri „Din partea Moldovei Sovietice...”

Vîntul din primăvara anului 1944 a răsfoit încă o pagină de istorie a raionului. Divizia 232 puşcaşi a frontului II Ukrainean, trecînd Nistrul a eliberat de sub ocupaţia fascistă raionul Ocniţa.

Printr-un decret al Prezidiului sovietului Suprem al RSSM de la 16 iunie 1944 „Despre crearea Comitetelor Executive judeţene, orăşeneşti, raionale şi săteşti” în Ocniţa a fost creat Comitetul Executiv al cărui preşedinte în perioada 1944- 1950 a fost Litvin Trofim Stepanovici, care a avut probabil una din cele mai dificile sarcini în faţa sa - renaşterea postbelică a raionului şi colectivizarea gospodăriilor săteşti.În septembrie 1946 a fost organizat primul colhoz în numele lui Stalin, apoi numit „Maiak”. Pe atunci gospodăria dată dispunea de 480 ha pămînt, 27 cai, 21 pluguri, 32 boroane. Alte colhozuri în raion au fost organizate între 1948-1949.

Din 1946 Ocniţa devine localitate de tip orăşenesc. În 1947 gara Ocniţa după volumul de lucru şi asigurarea tehnică este considerată ca gară de clasa I, care activa în trei direcţii: spre Larga, Moghiliov-Podolisc şi Bălţi. Anii cincinalelor postbelice au transformat de nerecunoscut satele nistrene din nordul Moldovei. A fost rodul muncii locuitorilor raionului, dar şi a foştilor preşedinţi ai Comitetului executiv Ocniţa Murahovschi Tudor, Banul Petru, Stepanov Gheorghe. Dînşii au dus faima raionului nu numai în republică, ci şi în Uniunea Sovietică.

Monumentul Locomotiva, inaugurat cu ocazia celebrării a 110 ani de la crearea or. Ocniţa

Prin Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM din 30 martie 1962 raionul Ocniţa şi comitetul executiv raional este desfiinţat. Printr-un alt decret al Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM din 20 noiembrie 1975 se crează, (se renaşte) raionul Ocniţa cu centrul raional în oraşul Ocniţa, avînd în componenţa sa localităţile de tip orăşenesc Otaci, Ocniţa, Frunze, satele Bîrnova, Volcineţ, Gîrbova, Dîngeni, Calaraşeuca, Lencăuţi, Lipnic, Mihălăşeni,Naslavcea, Ocniţa, Sauca, Unguri, Clocuşna, Corestăuţi, Hădărăuţi, Cepeleuţi, Bîrlădeni, Hincăuţi, Grinăuţi-Raia. Începănd cu această dată istorică, raionul Ocniţa trece pe o nouă treaptă calitativ nouă în istoria sa. Avîntul economic, social şi cultural al raionului renăscut poate fi comparată doar cu renaşterea păsării Fenix. Preşedinţii Comitetului Executiv raional Ocniţa Petru Patranica, Gheorghe Beliciuc, Petru Melniciuc, Ion Guţu au ştiut să canalizeze energia şi eforturile ocniţenilor spre un avînt deosebit al raionului. Raionul Ocniţa, de-acum încolo reprezenta în republică o mare unitate administrativ-teritorială cu o industrie şi agricultură bine dezvoltată. În sfera productivă activau Uzina experimentală a utilajului tehnic din or. Ocniţa, combinatul de zahăr din Gîrbova, uzina de extragere a uleiului din Otaci, uzina mecanică şi uzina de confecţii metalo-beton, combinatul de producţie din sistemul „Moldavpotrebsoiuz”-ului şi alte întreprinderi, volumul producţiei cărora anual constituia circa 70 mln ruble. Agricultura raionului era reprezentată de 16 colhozuri, asociaţia intercolhoznică de producere în numele lui Gr.Kotovschi şi sovhozul Mihălăşeni, ce dispuneau de fonduri de producţie în sumă de 35, 6 mln ruble şi 740 de tractoare.

Destrămarea URSS, proclamarea independenţei fostelor republici sovietice au provocat euforie, dar au adus cu sine şi haosul, instabilitatea în plan politic, economic, social şi cultural. Începe aşa-zisa perioadă de tranziţie, care s-a dovedit a fi de o durată mai lungă, decît se aştepta.

Prin Legea Republicii Moldova din 12.11.1998, are loc implimentarea reformei administrativ-teritoriale, prin care fostul raion Ocniţa devine parte componentă a judeţului Edineţ - perioadă în care nu se reuşeşte stoparea declinului general al economiei. Între timp, are loc o nouă reformă administrativ-teritorială, prin care se restabilesc raioanele şi din iunie 2003 pînă în prezent, preşedinte al raionului este Dl Iurie Rusu, care are dificila misiune de a revitaliza viaţa economică, socială şi culturală a raionului. În ediţia actuală, vă propunem cele mai relevante informaţii despre ultima perioadă 2003-2008, în care raionul Ocniţa trece prin metamorfoze esenţiale. Se zice, că un pămînt se poate moşteni, dar nu şi puterea de a lăsa moştenire urmaşilor. Nu ne rămîne decît să evităm dojana posterităţii, edificănd un viitor stabil raionului, care are perspective mari şi un potenţial viguros. Tindem ca rodul trecerii noastre prin lume să influienţeze pozitiv soarta copiilor copiiilor noştri, care vor fi fericiţi, probabil să păşească pe acest pămînt şi să fie mîndri de a fi odrasle ale mănoaselor şi dulcelor meleaguri ocniţene.